O lume de pasiuni. Kurt Elling.

Condimente culturale

Kurt Elling în concert la Sala Radio din București pe 5 martie 2015Ce faci pe 5 martie ? Vezi că atunci se întâmplă cadoul tău pentru 1/8 martie, la concertul Kurt Elling.

Am recunoscut (și nu o dată) că nu mă pot declara un fan decis al genului jazz. Mi se pare genul cel mai greu de integrat într-o cultură muzicală, cred că presupune anumite cunoștințe de istorie a genului și a evoluțiilor acestuia pe care n-am avut niciodată răbdarea și/sau disponibilitatea de a la aprofunda. Chiar și în condițiile date, am fost la concerte de jazz, am urmărit cu interes activitatea festivalurilor de gen din țară și nu am spus niciodată nu unei invitații la un asemenea concert, tocmai în ideea de a putea analiza printr-o percepție pur subiectivă un recital de acest gen.

Recitalul de la Sala Radio al domnului Kurt Elling a fost o surpriză din toate punctele de vedere. A fost cadou, și a fost unul dintre foarte-foarte puținele concerte unde nu m-am dus cu temele făcute. Citisem câte ceva despre artist la colegul Make, știam că a fost nominalizat la Grammy de câteva ori, și cam aici se opreau toate cunoștințele mele. Adică nu am căutat nimic înainte, nu am ascultat nici măcar o piesă pe YouTube și îmi placea doar că numele concertului este Passion World.

Ceea ce a urmat a fost în schimb o seară la care am ajuns cu tone de oboseală cumulată și de la care am plecat zâmbind. Pasiunea, așa cum am văzut-o în gesturile și muzica lui Kurt Elling, a însemnat balade aduse din diverse țări (și cântate în poloneză, spaniolă sau franceză), dar și piese pe care le bănuiam, fără a fi în nici un fel plictisitoare, având haine noi (Come Fly with Me, sau Nature Boy).

A fost un concert al detaliilor mici care fac diferența. De la hainele impecabile, în tonuri de mov închis și albastru, la gesturile prin care cei de pe scenă comunicau între ei. De la jocurile vocale făcute acapella de Elling, la momentele cheie în care fiecare dintre instrumentiști a fost lăsat să iasă în evidență. De la tonurilor joase ale baladelor, la momentele care te trezeau în fața unei voci care părea a fi fără de limite. A fost un concert despre eleganță, care te purta cu gândul în anii în care iubirile nu se desfășurau printre rețele sociale și goana după un trai mai bun, ci erau definite de zâmbete furate și gesturi de curtoazie mărunte. Și nu poate să nu-ți fie drag un artist care întrebă cu o naivitate dezarmantă cum se spune Mulțumesc în română, pentru că nu a avut când să învețe acest lucru, din cauza decalajului de fus orar. Sau care se întoarce la bis cu un mare zâmbet pe față, spunând: Well, I love you too! 🙂

Alături de Elling au fost pe scena: John McLean (chitară), Clark Sommers (contrabas), Brian Carter (drums) și Gary Versace (pian), fiecare dintre ei având momente-cheie în desfășurarea recitalului. Recunosc, favorit personal a fost un moment de improvizație între Kurt Elling ( care, apropo, are o tehnică vocală…woowwww) și toboșar.

Pasiunea din cântecele lui Elling nu se transmite numai prin voce (o voce caldă, cu inflexiuni de toate nuanțele), ci prin gesturile sale. Prin starea pe care o transmite de pe scenă. Iar ceea ce stă în spatele concertului la care am asistat la Sala Radio este o credință fermă că iubirea e cea care face Universul să fie în mișcare. Iar dragostea lui Elling pentru ceea ce face, pentru a căuta mereu noi modalități de a spune poveștile din jurul său (Passion World – viitorul album și pretexutul concertului este, în primul rând, o colecție de balade și cântece de dragoste adunată din diverse țări), simplitatea cu care le prezintă – nimic nu este exagerat, fiecare gest e gândit milimetric, fiecare infuzie de energie e temperată de momente de calm absolut, este dovada că jazz-ul nu trebuie să fie nici prea complicat, nici prea departe de urechile ascultătorilor neavizați.

E de ajuns atunci când pasiunea se întâlnesc cu dorința de a descoperi lucruri noi.

Așa că, felicitări Twin Arts pentru proiectul Jazz Night Out și pentru povestea de joi. Și cine știe, dacă mai merg pe la niște concerte din astea mi se aprind niște beculețe și încep să iau jazz-ul mai în serios 🙂

(sursă foto – și tot acolo puteți vedea o galerie întreagă de imagini care trasnmit un pic din starea de grație a concertului)

Written by Oana

1 Comment
  1. […] Mai multe despre concert și, mai ales, despre o foarte plăcută întâlnire dintre jazz și o părere subiectiv-muzicală, puteți citi în articolul scris în nume personal: O lume de pasiuni. Kurt Elling. […]

Leave a Reply

%d bloggers like this: