Sincronicitate. Amanda Palmer vs Marius Matache

Condimente culturale

Sincronicitatea este definită (nu în Dex, ci în limbajul unui nene celebru în al psihoterapiei pe numele său Jung) drept: înlănțuirea a-cauzală a două sau mai multor fenomene psiho-fizice. În limbajul cel de toate zilele și al bucătăriei subsemnatei, termenul se referă la acele coincidențe semnificative (nu în sensul în care ele sunt majore, ci în sensul în care le poți da o semnificație logică dacă privești contextul). Practic, acele evenimente mici și aparent fără legătură care într-un anume context se leagă între ele. Rezultatul poate să fie un zâmbet, o evoluție personală sau pur și simplu răspunsul la unele întrebări. Fiind o temă care mă pasionează în ultima perioadă și pe care o urmăresc în viața mea (povești care completează povești), am decis să dedic și blogului proaspăt regăsit o secțiune cu aceste momente.

 

dorAmanda Palmer. Ați auzit de ea? Nicio problemă, până vineri, când a ajuns la mine pachetul de la DOR nici eu nu auzisem de dumneaei. Povestea pe scurt este că doamna acesta – compozitoare, un pic regizor, un pic cântăreață, un pic antreprenor – a devenit faimoasă după ce a strâns 1 milion de dolari într-o campanie de crowdfunding, și a fost chiar primul muzician care a reușit asta. Foarte mișto veți spune (așa am zis și eu), dar se pare că o dată cu demersul acesta au început acuzațiile, întrebările, nevoia de a lămuri.

Așa s-a născut cartea Arta de a cere, în care ea povestește un pic despre cum a ajuns la rezultatul acesta. Rețeta condensată este următoarea: să crezi în darul tău, să ai curajul să îl împărtășești cu sinceritate, să creezi comunități, să nu te temi să ceri comunității din jurul tău să te sprijine. În era Internetului și a multiplelor modalități de a face acest lucru rețeta pare simplă. Aproape am devorat cartea în weekend, am râs, m-am înfuriat și am găsit o groază de aspecte similare cu viața artistică a unui om drag – de unde și sincronicitatea 🙂

A cere este un act care implică intimitate și încredere. A cerși este o funcție a fricii, disperării sau neputinței. Cei care trebuie să cerșească ne solicită ajutorul; cei care cer au încredere în capacitatea noastră de a iubi și în dorința noastră de a împărtăși unul cu celălalt.

Pe stradă sau pe Internet, asta e ceea ce face din publicul cu adevărat implicat o parte esențială a procesului de a cere.

Comunicarea onestă dă naștere respectului reciproc, iar acest aspect reciproc este cel care ne transformă din cerșetori în persoane care cerem.

Marius Matache. E domnul acela care nu mai departe de câteva zile în urmă a lansat o campanie Alchimie-intro-300x200de crowdfunding pentru a își susține propriul proiect muzical – Alchimie. Cred că este prima campanie de acest gen din România în domeniul muzical, în sensul de a avea o pagină proprie a proiectului și a strânge bani nu pentru înregistrarea unor piese, ci pentru a pune în mișcare un proiect care trece de imprimarea fizică a albumului, prin evenimente de lansare, merchandising, și cine știe, poate un videoclip (am făcut un pic de research înainte, nu am găsit nimic similar, nu zic că nu ar exista ci doar că nu e foarte vizibil dacă s-a mai întâmplat în trecut).

Îl cunosc pe Make de niște vreme bună, și în timpul de când ne știm mi-a devenit și un bun prieten. Ne știm dinainte de primul său album, știu că este un om care muncește cu pasiune în tot ceea ce face, un om care dăruiește încredere oamenilor din preajma sa, un om care vrea să schimbe lumea din jurul său cu pași mici. L-am văzut trecând de la concertele în locuri mici și pline de fum la cele în spații aerisite, nu extrem de mari, dar mereu speciale. Nu a făcut asta dintr-o aroganță, ci pentru că a decis că locul folk-ului poate să fie pe o scenă de teatru mai degrabă decât una de club. L-am văzut apropiat de oamenii care îi erau în față, luându-se peste picior atunci când a simțit nevoia, cântând de plăcere, și în același timp strângând în jurul lui oameni care se bucurau de muzica și de zâmbete. A creat comunități. Și-a pus oameni în cap. A înjurat printre dinți și a luat-o de la capăt. Cu încredere în ceea ce face. Și în oamenii strânși în jurul proiectelor lui.

Alchimie nu este un proiect singular. Are în spate nu un om, ci zece (da, zece, nu e o greșeală). Pentru că artistul Marius Matache și-a dorit un produs de calitate și altfel, nu un om cu o chitară înregistrata și atât. Dar cum nimeni cu face nimic din pământ, tot artistul Marius Matache are nevoie de finanțare ca proiectul să decurgă în conformitate cu standardele înalte pe care și le-a setat, nu din vreo tendință de masochism ci tot din dorința de a dărui publicului calitate. Așa s-a născut platforma de susținere a proiectului Alchimie. Un schimb sincer, în care tu poți susține proiectul și primești înapoi de la proiect un produs.

Artistul Marius Matache a făcut pasul în față și acum cere. E rândul nostru, al oamenilor din jurul lui, să oferim ceva în schimb. O vorbă bună, un share, un pachet.

În loc de concluzie, tot din Amanda Palmer citire.

A cere înseamnă, în esență, a colabora

Colaborăm și noi un pic la un proiect mișto, deci? 🙂

 

 

Written by Oana

Leave a Reply

%d bloggers like this: