Ești cea mai bună variantă a ta în prezent

Povestile mele

oanaNu e concluzia mea. E a unui prieten care a simțit să mi-o împărtășească, după un week-end plin pentru fiecare. Am citit mai mult printre rânduri, am râs un pic ironic (vezi mai jos de ce), mi-am văzut de ale mele. Care în momentul respectiv aveau de-a face fix cu a mă plânge de diverse.

Bună. Sunt Oana. De câțiva ani sunt într-o luptă permanentă cu propria-mi greutate. Efect advers al celor douăzeci și un pic de kg slăbite pe la douăzeci și un pic de ani. Îmi place să fac 1001 și de lucruri, și, bineînțeles, de multe ori ajung fie să cad de oboseală, fie să renunț la ele. Am accese de bulimie, depresie, anxietate, migrene. De cele mai multe ori pe rând, se întâmplă să fie și concomitent și atunci devin ne-om. Am încredere nelimitată în oameni. Și de cele mai multe ori, fix în ăia care nu trebuie. Sunt instabilă emoțional, mă îndrăgostesc repede, dar nu am răbdare să iubesc, îmi schimb stările mai des decât mă spăl pe dinți, îmi scriu unde vreau să ajung și apoi uit, mă conving să fac modificări cu pași mici, și apoi cumva tot de-a valma îi fac.

Bună. Sunt Oana. Îmi place să citesc, să dansez, să mă joc. Iubesc cățăratul. Îmi place senzația de libertate pe care ți-o aduce stânca și plimbatul pe munte. Din când în când, devin ”doamna Oana”, atunci când sunt în preajma unor copii minunați, chiar dacă nu văd sau nu aud. Încă nu știu ce vreau să fac peste cinci ani cu viața mea. Îmi place să învăț și să caut. Dăruiesc mereu cu inima deschisă. Și de fiecare dată am primit înapoi doze de fericire. Încap încă în hainele de anul trecut. Am în jurul meu o mână de oameni frumoși și inimoși. Și mai ales răbdători.

Probabil ai și tu momente în care te simți ”defect”. În care crezi că ai putea să faci din tine un produs mult mai bun decât ești acum. Și te simți mic, în lupta asta a ta de a face schimbările. Uneori obosești și parcă ai tendința să te plafonezi. Și uiți, așa cum am pățit eu. Uiți că dincolo de toate alegerile proaste pe care poate le-ai făcut cândva, ai învățat cel puțin să îți asumi rezultatele. Uiți că ai crescut, de la cel de ieri la cel de azi. Uiți că simplul fapt că poți conștientiza care îți sunt punctele slabe, defectele, obsesiile, e un pas în față. Fie pentru a începe să le corectezi, fie pentru a le accepta ca atare și a le integra în ființa ta.

Acest post nu e despre a rămâne blocat într-un punct. Nici despre a nu îți mai propune să crești pentru a deveni un Om mai bun (indiferent de cum definești tu asta). Mesajul lui M., cel din titlu, a funcționat pentru mine ca un reminder despre cum să mă poziționez eu față de mine la momentul prezent. Cu un strop de înțelegere. Pentru că dacă fac asta, pot găsi și răbdarea și liniștea în a construi varianta de mâine. Poate te ajută și pe tine să îți amintești asta, măcar din când în când.

O zi cu gânduri senine îți doresc 🙂

Written by Oana

Leave a Reply

%d bloggers like this: