Copilărisme

Povestile mele

Ieri m-am trezit atunci când mama mi-a trimis un mesaj de La mulți ani. Așa, pentru copilul ăsta al ei de 30 de ani, care aleargă de colo-colo, care are aere de om mare, care plânge încă când se lovește, care parcă e mai copil acum decât acum cinci ani. Am descoperit, din toamna anului trecut încoace, că există un copil în mine de care trebuie să am grijă. Și care e mișto și frumos, și mai ales e fix partea aia din mine care mă face să fiu un om mai bun.

M-am înconjurat de copii în timpul acesta (e drept, activitatea de voluntar la Climb Again m-a ajutat destul de mult, așa cum m-a ajutat o selecție serioasă și pe alocuri dureroasă a oamenilor din viața mea). Am descoperit de ce e fain să păstrezi copilul din tine viu, și mai ales să îi dai dreptul la replică. Copilul ăla așa cum a fost născut să fie, nu cel pe care l-au condiționat părinții, educatorii, lipsa suportului.

Copilul iubește fără condiționări. Iubește cu inima deschisă, dăruiește zâmbetul fără un plan de profit în spate. O face pentru că așa e el. Uneori, e sufocat de un țipăt de furie, de o palmă, de o pedeapsă. Atunci începe să creadă că iubirea se câștigă, și poate asta e cea mai mare greșeală pe care o facem noi cu copilul din noi, cu copilul de lângă noi, cu copilul care am fost.

Copilul întreabă. Cercetează. Are o curiozitatea nativă care uneori poate deveni exasperantă (țin încă minte etapa lui de ce atunci când era frate-miu mic :), dar care e benefică pentru el. Nu se plafonează, nu ia lucrurile așa cum vin, nu rămâne într-un colț. Copilul descoperă, și o face cu o bucurie sinceră.

Copilul zâmbește. Pentru că vede lumea frumoasă. Pentru că se poate bucura de o baltă în care să se joace sau de clătitele făcute de bunica. Pentru că lui îi este suficient să primescă și să dăruiească iubire, nu are nevoie de ultimul model de Barbie sau mașină de lux.

Întreabă mai des copilul din tine ce părere are atunci când trebuie să iei o decizie. Atunci când te cerți și te privești aspru în oglindă, adu-ți aminte că el e acolo, și poate are nevoie de o îmbrățișare mai degrabă. Atunci când obosești, joacă-te. Privește lumea cu ochi de copil. S-ar putea să îți placă să joci șotronul.

Să vă fie vara plină. De culoare și copilărisme.

acasa1

Written by Oana

Leave a Reply

%d bloggers like this: