Povestea genunchiului buclucaș (1)

Povestile mele

IMG_1127

 

A fost o dată ca niciodată un genunchi stâng așezat într-un corp de fată cu minte creață și ochii destul de mari. Genunchiul acesta a bătut cărări de munte, s-a dus la mare, a fost mereu prezent la primele lecții de cățărat, s-a bucurat de panouri și stânci. La un moment dat, s-a simțit atacat de prea multe activități care îl solicitau și a început să protesteze.

Cam așa am ajuns eu să mă trezesc, nu mai departe de acum câteva luni, cu o ruptură de menisc. Nu m-a durut, nu mi s-a umflat piciorul.  A început prin martie, când de câteva ori m-am trezit că nu mai puteam îndrepta piciorul. Am pus-o pe seama oboselii și a unei întinderi de la sala de cățărat. Apoi, zilele când piciorul rămânea blocat dacă îl țineam îndoit mai mult de 5 minute au devenit mai dese, și durerea a început să se instaleze confortabil. Am amânat mersul la medic o perioadă. Abia după ce într-o zi m-am ridicat de la masă și era să pic din picioare pentru că nu mă mai ținea piciorul stâng am decis să văd ce se întâmplă.

Am urmat procedura standard: un consult, cu trimitere la o investigație RMN. După RMN era timpul de un nou consult. Și atunci a început epopeea găsirii unui medic. Care să nu fie doar ortoped. Eu vroiam un ortoped care să îmi explice clar ce se întâmplă. Și mai ales să îmi găsească niște soluții decente, astfel încât el să mă susțină în continuare. Contrar opiniilor exprimate cu un pic de condescendență în jurul meu, nu vreau să renunț la cățărat. Poate, doar să mă axez mai degrabă pe escaladă decât pe bouldering, fie și pentru că mi-ar fi teamă să nu o iau de la capăt cu genunchiul drept.

În căutarea mea am dat de medici în fel și chip: specialiști foarte buni, dar lipsiți de vreun fel de umanitate. Medici care mi-au cerut pe față bani. Medici care au recunoscut că nu au o soluție alternativă, ba chiar au avut decența de a mă trimite că cer o second opinion. Medici buni, dar pe mână cărora nu am avut curaj să mă las pentru că spitalul unde lucrau era prins în scandalul dezinfectanților. Da, la un moment dat m-am gândit serios dacă nu cumva ar fi mai bine să caut o soluție prin vecini. Apoi am apelat la varianta cea mai eficientă: am întrebat în jur. Și un nume s-a repetat de mai multe ori, cu un ton de respect care m-a convins să merg la un nou consult.

Am mers la un consult la cabinetul lui privat. Prima surpriză: un cabinet aerisit, curat, luminos. Întrebări și detalii solicitate de mai multe ori, pentru a identifica problema exactă. Răbdare cu toate întrebările mele. Un desen pe coală, ca să înțeleg exact cum se rupe meniscul, și mai ales care sunt variantele de tratament. Ocazie cu care am aflat că procedura standard este scoaterea bucății rupte, iar cea non-standard este de sutură. Care sutură are un timp inițial de recuperare mai mare (vreo 4-6 săptămâni, versus 2-4), dar practic îți asigură o mobilitate mai mare pe termen lung. Oricum, operația era un rău necesar și decât să aștept să mi se rupă meniscul de tot (momentan ruptura are un grad de vreo 70%), mai bine intervin în următoarele luni. Varianta de operație o va decide la momentul acesteia, preferată de mine fiind sutura (dar că nu știe până atunci dacă este disponibilă sau nu).

Mi-a plăcut omul dar și mediul. Mi-a plăcut respectul reciproc instalat. Și încrederea pe care mi-a dat-o cu răbdarea și explicațiile dumnealui. Așa că pe 1 septembrie s-a stabilit. Cu trimitea de la medicul de familie și cu analizele făcute, genunchiul buclucaș va fi operat.

Povestea genunchiului meu stâng mi-a creat o groază de sentimente contradictorii. Abia de puțin timp am ajuns să le balansez. Și am început să mă bucur din nou de lucrurile mici pe care le pot face. Voi reveni într-un articol separat cu partea emoțională a experienței J

PS: poza este făcută la Târgul ONG-urilor din București, când încă mă obișnuiam cu ideea unei orteze pe picior, între timp am învățat să stau și fără ea.

Written by Oana

4 Comments
  1. Alexa

    Sanatate maximă, draga mea.
    Ştiu cum e sa vina adulţii serioşi, care trăiesc în siguranţă, să te mangâie pe cap şi să-ţi spună “gata,e vremea să termini cu prostiile”.
    Sa ne ţii la curent cu evoluţia.
    S-ar putea să-ţi cer contactele şi să-i dau şi eu întâlnire domnului doctor.
    Deocamdată mai ignor un pic. Ştii cum e. 😀

    • Oana

      Cunoastem cum e cu ignoratul 🙂 Bine o sa fie clar, ca nu are cum altfel 🙂

  2. Alex.

    Bună,
    Poți te rog să-mi dai și mie pe email detalii de cum/cine e nenea doftoru’… sunt oarecum în aceeași situație cu genunchii…
    Mulțam mult.
    Alex

    • Oana

      Buna, medicul la care am fost eu este Ion Bogdan Codorean – la un serach pe Google vei gasi site-ul dumnealui si detaliile de contact. Succes mult si recuperare rapida!

Leave a Reply

%d bloggers like this: