Un strop de bucurie. Și un ocean de recunoștință.

Povestile mele

Aseară am rămas fără cuvinte. Încă le mai caut. M-am întâlnit cu o formă de bucurie pe care nu o pot pune prea ușor în cuvinte. Eram cu Ana la un Cico, scriam un proiect pentru Climb Again când îmi spune: ai aflat nu? Ridic ochii a mirare. Nu știam nimic. Cu zâmbetul din ce în ce mai larg îmi spune ”Băieții sunt în primii 4 la Londra”.

Băieții fiind Cosmin, Mădălin și Răzvan. Cosmin și Răzvan au deficiențe de vedere. Mădălin are o deficiență de auz. Toți trei fac parte din lotul de performanță al Climb Again și au fost la una din etapele campinatului britanic de escaladă pentru persoane cu dizabilități. Cosmin a fost pe locul I. Răzvan pe IV (în condițiile în care el a început antrenamentele în această vară). Mădălin pe locul IV.

Cosmin e puștiul care mă sună din două în două zile să îmi spună ”Doamna Oana, când vă reparați piciorul și veniți la antrenament?”. E unul din cei mai plini de energie oameni cu care m-am întâlnit, trage de el uneori până la epuizarea noastră, are o personalitate puternică pe care o închide uneori în tăceri bruște, este exemplul meu personal despre a merge mai departe pe un drum al cărui capăt este orbirea totală cu spatele drept și încredere în forțele proprii.

Pe Răzvan îl asociez cu vara. L-am cunoscut pe terasa de la Fabrica, după un antrenament din mai. Am povestit cu el la Bușteni în cantonament. Pentru el am înotat la Swimathon, să ajung la Paris. Și a făcut asta. Răzvan practică escalada cu o plăcere și cu relaxare pe care aș îmbutelia-o și vinde-o apoi pe bani grei. Cumva opus de Cosmin, Răzvan e calm, liniștit, dar tot zâmbitor. Este omul care vă poate face să zâmbiți ore în șir povestindu-vă despre cum (nu) se integrează un nevăzător în societatea românească. El o face. Cu grație. Fără zgomot. Este exemplul meu personal de a lua lămâile și a face cu ele cea mai bună limonadă.

Pe Mădă l-am văzut pe prea puține ori în ultimul an de zile. Programul lui de antrenament nu coincide cu zilele când îmi pun haina de ”doamna Oana” la Fabrica. L-am remarcat  totuși la concursuri și la evenimentele pe care le-am mai făcut. Este un puști extrem de prezent. Muncitor. Atent la ceea ce se întâmplă în jurul lui.

Ei trei sunt o parte din minunile care se construiesc în jurul Climb Again. Acum un an de zile începeam povestea mea de voluntar alături de ei. Și am descoperit oameni frumoși dar si pe mine, iar aseară am găsit o formă de bucurie cum vă doresc să vă ajungă și pe voi. Bucuria de a fi o rotiță care schimbă lucrurile. Bucuria de a vedea bucuria altora.

Iar oceanul de recunoștință merge pentru toți oamenii care au dat un zâmbet, un cuvânt bun sau o formă de suport pentru ei. Pentru noi. Pentru stropii de bucurie.

ca

Written by Oana

Leave a Reply

%d bloggers like this: