#8hoursovertime 2017

Povestile mele

8hours1

Cum a început?

Prin februarie cred. Mă văd cu Ana și Claudiu  să facem un update legat de proiectele Climb Again, să povestim, să căutăm niște soluții pentru câteva dileme. Ne decidem, cumva cam pe ultima sută de metri, să ne înscriem cu un proiect la #8hoursovertime. Dilemă nouă: avem niște zeci de idei, proiecte și lucruri pe care ni le dorim să le facem. Cu ce începem?

Am descoperit, lucrând voluntar pentru Climb Again pe partea de proiecte în ultimul an și ceva de zile, că atunci când ești la început de drum, una din primele probleme pe care le ai este cea de a pune ordine și de a decide care proiect are prioritate. Pentru că în timp ce ți se validează munca, există dorința de a crește și de a avansa, de a aduce mai mulți tineri cu dizabilități în sala de cățărat, dar și să îi crești cât mai frumos pe cei ce au ajuns deja acolo. E frumos și mereu neașteptat, și cumva din toate ideile noastre am ajuns la nevoia unei broșuri pe care să o putem folosi drept carte de vizită.

Vreo două seri mai târziu, lângă un ceai și într-o cafenea pustie (mulțumim Aromaroma pentru găzduirea ideilor 🙂 ), terminam de depus proiectul. La noi, cele 8 ore peste program au început mai devreme.

Ce s-a întâmplat?

8hours3Mai întâi, am cunoscut-o pe Andreia – cea care a fost mentorul cauzei noastre, într-o altă vineri seară. Am povestit mult, ne-a pus atunci niște întrebări care ne-au determinat și pe noi să găsim răspunsuri un pic mai specifice și să facem niște ordine.

Mai apoi, pe 10 martie, ne-am întâlnit la Impact Hub București. Zeci de oameni veniți după munca de birou, gata să o ia de la capăt. Mese colorate, oameni zâmbitori, cafele care se tot umpleau. Ne-am cunoscut echipa de voluntari, am mai căutat o serie de răspunsuri, ne-am lămurit – mai ales noi – care e răspunsul la întrebarea ”de ce o broșură?” (întrebare care ne-a urmărit, pare-se, de la depunerea proiectului până la închiderea evenimentului 🙂 ), am declinat nevoi și modalități de a ne adresa fiecăreia. Lecție bună de luat și aplicat și pentru viitor, nu doar în cele 8 ore.

Când Monica Jitariuc ne-a anunțat că urmează prima pauză era deja 22:30 și nu prea înțelegeam unde au fugit ultimele două ore. Băieții din echipă ne-au ajutat pe zona tehnică (design, poze, și alte chestii din astea frumoase, la care eu nu mă pricep nici dacă mă pici cu ceară). Noi, fetele, am găsit niște scări unde era mai liniște și ne-am pus pe compus, pe aranjat, pe structurat idei. Ne-am jucat din cuvinte.

Trecuse de 12 noaptea când ideile noastre s-au reîntâlnit. Apoi, brusc, am auzit-o pe aceeași Monica, spunând că mai sunt 15 minute. Cum? Ce? Câââânddd?  Liviu îmi arată o formă de afiș și am impresia că toate culorile arată la fel cu cel de mai devreme. După vreo 5 minute mă prind că nu e așa, ba chiar că arată tare bine forma asta.

Se termină timpul de lucru. Avem broșură. Afiș. Flyer.

Toată lumea din jur zâmbește. Fiecare echipă a muncit pentru cauza ei cu dedicare și cu drag. Am văzut asta în prezentările de la final. Cele care au ținut trei minute (maxim 8 🙂 ). Au fost proiecte unde am simțit un nod în stomac și unele care m-au făcut să zâmbesc. Însă am simțit că fiecare dintre noi, cei care am reprezentat o cauză bună, am plecat sâmbătă dimineață cu niște informații în plus, cu mintea un pic mai limpede (ceea ce poate părea suspect dupa 8 ore de muncă), cu idei aplicabile pe termen lung.

8hours2Cum se termină?

A fost mișto. Ideile de vineri vor prinde viață. Și am plecat și cu altele de studiat. Am învățat mult. Despre organizare, despre a comunica, despre a spune o poveste altfel. Mulțumesc Andreia, Raluca, Gabriel, Liviu, Ana. Plus super felicitări celor din spatele evenimentului, care ne-au asigurat tot ce puteam avea nevoie pentru orele petrecute împreună: de la prelungitoare și cafea, până la mâncare bună și masaj.

Va urma?

Cred ca da. Dacă nu în calitate de reprezentant al unui ONG, aș reveni la #8hoursovertime ca voluntar.

Pentru că să muncești pentru ceva frumos face timpul să zboare. Pentru oamenii frumoși care se strâng acolo. Pentru schimbul de idei. Pentru cafea bună și energie din zâmbete. Să donezi timp e mai complicat și necesită mai multă organizare decât să donezi bani. Asta o știu din experiență. Însă, la final, a dona timp îți aduce înapoi bucurie. Chiar dacă ea vine sub forma unei plimbări în zona Unirii, la 4 dimineața.

“8 Ore peste program pentru o cauză bună” este un un eveniment organizat de Fundația Comunitară București, și reprezintă o seară de lucru în care profesioniști în domeniul comunicării donează 8 ore din timpul lor și din experiența lor pentru una din organizațiile participante. În 2017, au fost 12 organizații implicate în eveniment, și 66 de voluntari care au venit cu soluții legate de strategii de comunicare, de poziționare sau branding. Detalii despre eveniment, edițiile trecute și altele de acest tip găsiți pe pagina oficială a evenimentului.

 

Written by Oana

Leave a Reply

%d bloggers like this: