Vadoo Chill Fest

Condimente culturale

 

Vadoo Chill Fest. Un festival ca o poveste, la prima ediție (18-20 august 2017).

Am ajuns la festivalul acesta mai mult dintr-o întâmplare fericită. În sâmbăta cu festivalul eram pe Ciucaș, și în timp ce făceam planurile dacă să punem cortul prin Cheia sau să ne întoarcem în București, Munteanu ne scria să ne întrebe dacă mergem la Vadoo. Am zis da în secunda 2, când am văzut că sâmbătă seară cântau Eyedrops. Nah, uneori îmi permit să fiu extrem de subiectivă cu alegerile mele, iar trupa asta este prima care m-a fermecat foarte tare după mult-mult timp (ultima dată s-a întâmplat cu byron, acum vreo 10 ani)

Vadoo Chill Fest se întâmplă la Vadu Oii. Acela din județul Buzău, că pe hartă mai găsiți unul. Mi-a plăcut ideea the ”all about good vibes”, m-au fermecat pozele de pe pagina lor, așa că am zis că cei 120 de km de la Cheia până acolo merită drumul. Recunosc, în primă fază am fost aproape să regret decizia luată, pentru că drumul parcurs noaptea, printre căruțe și pe serpentine, după o zi de urcat pe munte nu a fost neapărat cea mai simpatică experiență. Cu vreo 10 km înainte de Vadu Oii se termină și asfaltul, așa că am reușit să ajungem pe la 10 seara la festival. La fix pentru a prinde A-C Leonte, în timp ce băieții instalau corturile.

Prima senzație: de la drumul unde lași mașina, la festival ajungi pe niște trepte, totul se întâmplă pe un deal verde-verde. Din loc în loc, semne de foc. Și cel mai plin de stele cer pe care l-am văzut în ultimii ani. Mi-a trecut instant oboseala, de parcă în locul acela se adunaseră un fel de zâne bune.

Intrarea și campingul au fost gratuite la această primă ediție. Am rămas plăcut uimită de atenția la detalii din camping, practic locurile de campat erau la distanță decentă unele de altele, fiind totul pe deal cei din organizare au avut grijă să facă locurile de campat drepte (au adus niște bușteni la fiecare loc de cort, au nivelat pământul), genul de atenție care poate face diferența pentru un week-end reușit. Am înțeles că în camping existau și dușuri și toalete, nu le-am văzut pentru că am plecat duminică la 7 dimineața, în schimb toaletele din zona de festival erau mai curate decât multe pe care le-am văzut prin barurile din București.

În fața scenei era o zona de pietriș unde puteai sta să dansezi sau să te simți mai aproape de cei de pe scenă, în spate o mică pantă pe care vedeai grupuri de oameni bucurându-se de seară, muzică și vin. Dacă te biruia frigul (au fost în jur de 10-12 grade noaptea), atât în zona birtului, cât și în zona scenei erau vetre de foc, cu lemne tăiate lângă.

Super plus: semnalul la telefon era destul de slab, prin majoritatea perimetrului de festival inexistent. Mi-a plăcut asta, îți dădea timp să stai cu oamenii, să te bucuri de muzică, să privești cerul în loc să verifici Facebook-ul. Nu știu câți oameni au fost la prima ediție, însă totul mi-a lăsat impresia că în ciuda oamenilor aveai loc să respiri, să nu te sufoci, să te bucuri de poveștile faine din jurul tău. Toate zonele din festival, de altfel destul de bine delimitate, sunt construite din lemn, minimal, si cu sentimentul că ești la cabană, dar în aer liber.

Mi-au plăcut concertele, scena e un pic înălțată așa că o poți vedea cam de pe oriunde. La Eyedrops am profitat că lumea stătea mai mult jos așa că am dansat aproape de scenă și m-am bucurat să îi văd pe băieți, nu numai să-i aud (persoanele mici de înălțime pot înțelege bucuria mea nespusă). Și sunetul…mi s-a părut aproape de perfect. Parcă brusc am fost transplantată într-o lume paralelă, în care puteam să-mi reîncarc bateriile pe îndelete, într-un timp care curgea mai încet și mai calm. Cred că de-asta am plecat cu senzația că festivalul acesta e ca o poveste.

Ce ar fi de îmbunătățit: modul de plată. Mi s-a părut destul de complicat că nu puteai să cumperi decât niște tichete de 100 de lei și apoi să plătești cu ele, ar fi o varianta să poți achiziționa și valori mai mici (mai ales dacă pici la festival doar pentru câteva ore, cum ni s-a întâmplat nouă).

L-am trecut pe lista de locuri unde vreau să ajung anul viitor, pentru experiența completă. Uitați-vă doar la pozele cu oamenii care stau în hamace și la verde din jur și o să înțelegeți de ce.

Între timp, sper să apuc să îi iau la întrebări pe oamenii din spatele festivalului, sunt tare curioasă cum au ajuns să aleagă locul acesta, ce i-a determinat să îl facă tocmai acolo, cum au mobilizat comunitatea locală să îi ajute, cum au simțit ei prima ediție. Sunt sigură că un festival ca o poveste are povestea lui în spate.

Voi pe la ce festivaluri ați mers anul acesta și v-au marcat?

 

Written by Oana

Leave a Reply

%d bloggers like this: