#JurnaleFrantuzesti Un fel de Cuvânt Înainte

Povestile mele

Incep cu notele de subsol (1) Multumesc, Alina, pentru ideea cu numele poveștilor 🙂 (2) Parțial cu diacritice, ca e scris de pe telefon.

Sunt intr-un foaier elegant al unui hotel simpatic din Rueil Malmaison. Beau un pahar de vin. Visul a devenit certitudine. Are si o data clară de inceput. Inspir. Expir. Am un nod mare in stomac. De bucurie. De frica. De recunoștință.

Stiti vorba cu “Nu-ti aduce anul ce-ti aduce ceasul”? Dar pe-aia cu “Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se întâmple”? Si mai stiti cum la fiecare inceput de an ne propunem sa schimbam ceva?

Acum o luna aveam interviul. Acum trei saptamani spuneam Da. Acum o saptamana luam primul set de bilete. Azi am citit draftul de contract si mi-am cunoscut șeful si colegii. Pe 2 ianuarie cel mai probabil ma voi îmbarca cu un bilet one-way către Paris.

Noul inceput. Scoaterea din zona de confort. Provocarea profesională. Nevoia de alt mediu. Au venit toate, tăvălug. Am cerut o schimbare, nu ma asteptam sa o primesc pe mama ei.

M-am aruncat in aventura asta cu ochii semi-deschisi, fara a face liste infinite, ci bazându-ma pe instinct. Am simtit ca asa e bine. Dupa o noapte vorbita pe balcon, juma de sticla de vin bun-roșu-sec, un pachet de țigări si dupa prima noapte in care am dormit 8 ore legate. Atunci am știut ca e decizia buna.

Si cu toate ca decizia era luată, ca am inceput sa imi strang diplome, prieteni, lucruri, azi abia i-am simtit realitatea. Cand intr-o ora de discuții cu HR-ul, am scris trei pagini de caiet de things to do / to think / to take care of. Si tot abia azi am simtit bucuria. Incep o aventura.

O sărbătoresc cuminte cu un vin roșu din 2006. Si cu gândurile pline de recunoștință pentru oamenii care m-au susținut in povestea asta. Aceeași care s-au lovit de anxietățile, temerile, si izbucnirile mele. Si care mi-au întins răbdarea lor, sa o pot compensa pe a mea.

#JurnaleleFrantuzesti va fi o rubrica pe blog care va povesti despre cum am ajuns in Franța, cum mi-a fost relocarea, tips&tricks despre ce descopar, si om mai vedea ce s-o mai găsi prin tara asta cu unt si vin si Alpi 🙂

AMR 43.

Written by Oana

2 Comments
  1. itmorar

    Felicitări! Mă bucur pentru succesele celorlalţi, un caz nu tocmai uzual :). Şi eu am ajuns în Franţa, “cu serviciul”, acum aproape şapte ani. Şi am rămas aici, în Sud. Îţi urez acomodare uşoară şi să te bucuri de tot ce-ţi poate oferi Parisul! Aştept povestirile tale!

    • Oana

      Multumesc frumos de gandurile bune, anul viitor va fi cu siguranta unul al povestilor!

Leave a Reply

%d bloggers like this: