Top 5 cărți care … NU mi-au plăcut

Deserturi Literare

Iubesc cărțile. Mulți din oamenii care mă înconjoară le iubesc și ei. Raluca este unul dintre ei, și poveștile ei despre cărți sunt extrem de faine. Din când în când, și eu și ea n-am lovit însă de cărți faimoase care nu ne-au prins. Așa că am făcut schimb de impresii, și am chemat-o în vizită. Ce a ieșit găsiți mai jos. Iar lista mea o găsiți aici – surpriza mea a fost că am găsit și cărți comune în listă, sunt curioasă dacă și voi aveți cărți recomandate de toată lumea și care nu v-au prins 🙂

Iar până atunci, vă las pe mâna Ralucăi.

Ok, toată lumea se așteaptă de obicei să întocmim câte un top cu cărți ce ne-au schimbat viața, cărți pe care le recomandăm fără nicio urmă de ezitare din categoria „trebuie să citești asta!”. Eh…noi suntem pe dos. Și pentru că va fi probabil o postare controvestată pentru unii, căci până la urmă e vorba de gusturi diferite, voi adauga și un disclaimer: părerile sunt pur personale și sunt convinsă că undeva în internetul acesta vast există persoane care au adorat aceste cărți. Așa că vă rog, nu aruncați cu pietre 😀

Topul l-am găndit fără să știu antipatiile scrise de Oana și la cum o cunosc, cu siguranță este măcar o coincidență în listă. Așadar să începem:

  1. This side of Paradise F. Scott Fitzgerald. Acum un an mi-am cumpărat total încântată operele complete alea lui Fitzgerald gândindu-mă că autorul lui Great Gatsby (pe care încă l-am evitat) trebuie să aiba o serie impresionantă de lucrări. Și cum sunt un om meticulous, am început cu începutul. Adică romanul său de debut ce l-a adus în atenția marilor critici și l-a consacrat încă de tânăr. Romanul este mai mult o autobiografie în care acesta își povestește perioada de adolescență, colegiu, început de maturitate. Singura frază ce îmi vine în minte când mă gândesc la acest roman e că „m-a scos din minți”. Fitzgerald se descrie ca un tânăr atât de chipeș și cuceritor, un tânăr pasionat de poezie, cumva neînțeles de generația lui dar atât de arogant și egocentrist încât devine obositor. Am rezistat cam jumatate de roman. Apoi am încercat audiobook, poate poate duc la final romanul (nu suport să las neterminat un roman, indiferent de cât de mult îmi displace). Nu am reușit. Încă am dubii dacă să mai incerc și alt roman dar probabil în timp.
  2. Femeia la 30 ani Honore de Balzac. Alt clasic, altă dezamăgire. Ok, e scrisă de un bărbat, ok, e scrisă într-o perioadă în care femeia era menită doar să se mărite cu un bărbat cât mai bogat, să facă copii și să fie o prezență plăcută în societate…dar atât. Femeia la 30 ani suferă de crize existențiale, îi sucește mințile un tânăr și e realmente instabilă. Dacă treceam peste lungile descrieri ale lui Balzac in care fiecare amănunt este descris în 15 pagini, da probabil suportam altfel cartea. Dar până atunci cred că m-am lecuit.
  3. Acum, trag aer puternic în piept și ma pregatesc să fiu înjurată de mulți. Nu îmi place John Green și „The fault in our stars” care a sensibilizat unImagini pentru the fault in our stars
    glob întreg iar pe mine m-a lasat rece. John Green este un fost youtuber ce a devenit autor de bestseller în numeroase ocazii, începând cu povestea de dragoste între doi tineri bolnavi de cancer. Întradevăr e groaznic dar este atât de romanțată încât nu a reușit să mă sensibilizeze. Asta e… îmi asum, am un suflet de gheață. Am plâns toată piesa Oscar și Tanti Roz de la început până la final, încercând să nu plâng isteric dar cartea asta mi s-a părut că a încercat prea mult și a pierdut prea mult.
  4. Alt autor preferat de întreg mapamondul…doamnelor și domnilor…nu îmi place Paulo Coelho, deloc. Și zău că am încercat să îmi placă. Întâi cu audiobook-ul Alchimistul. Doar pentru că e citit de Florian Pittis. M-a fascinat vocea lui însă cartea m-a făcut să o uit în secunda 2. Apoi am zis să îi mai dau o șansă cu Veronica se hotărăște să moară. Coelho scrie simpluț și este extrem dar extrem de previzibil. Și când o carte nu reușește deloc să mă surprindă, atunci pierde mult de tot în ochii mei. Așa că, într-o lume cu atât de mulți autori exceptionali, dați-mi voie să nu fiu la modă și să nu citesc Coelho.
  5. Și… la pièce de résistance… Markus ZusakHoțul de cărți. Mi-a plăcut dar este din ciclul putea să fie mult, (aproape) nimic n-a fost. E genială ideea de a avea mortea în rolul povestitorului, e impresionantă mereu povestea din timpul celui de-al doilea război mondial…Dar un hoț de cărți care fură doar 3 cărți mi s-a părut prea puțin. Mă așteptam să își contruiască o adevărată bibliotecă, să descopere mult mai multe cărți. Cartea este una plăcută și care merită citită dar asta sunt, am așteptări uriașe de la cărțile ridicate în slăvi și considerate unele din cele mai bune.

Așadar, sper că nu v-am supărat prea tare ba chiar aș fi foarte curioasă să știu ce anume v-a plăcut la aceste cărți sau, dacă îmi împărtășiți opiniile. Mulțumesc Oana pentru găzduire iar pe voi vă aștept să aruncați și un ochi pe www.emilystories.com .

Written by Oana

Leave a Reply

%d bloggers like this: